Tipurile, modelele, formele şi materialele din care sunt confecţionate obiectele de inventar pentru servirea consumatorilor sunt foarte variate, ca şi operaţiile la care sunt folosite în procesul de montare, transportare, prezentare, servire şi consumare a preparatelor şi a băuturilor. Principalele obiecte de inventar folosite în sălile de servire ale unităţilor publice de alimentaţie sunt următoarele:

Ancărul este confecţionat din material textil (damasc sau pânză) de culoare albă, în formă pătrată cu latura de 55 cm. Face parte din obiectele de inventar mărunte (ustensile de lucru individuale) şi se foloseşte, în mod obligatoriu, de către personalul de servire în tot timpul serviciului. Fiecare lucrător, la începerea serviciului trebuie să aibă 2, 3 ancăre, pentru a le putea schimba în cazul în care acestea se murdăresc în timpul în care îşi desfăşoară activitatea. În permanenţă trebuie să fie curate şi cât mai puţin şifonate. Ancărul poate fi folosit în următoarele poziţii:

• pe antebraţul stâng, este împăturit având marginea apropiată de corp, puţin mai jos faţă de cealaltă parte, se foloseşte în cazul când chelnerul este în repaus sau în aşteptare, sau când dă relaţii clienţilor
• pe palma stîngă împăturit, se foloseşte la prezentarea unor obiecte de dimensiuni mai mici sau mai mari
• pe palma dreaptă, când se prezintă şi se servesc băuturile
• pe antebratul şi palma stângă împăturit cind se transportă obiectele de inventar de servire: platouri, tăvi, etc., pe care sunt montate preparate fierbinţi sau desfăşurat când se transportă farfuriile pentru aranjarea mesei sau se debarasează mesele
• între cot şi bust, fără să ajungă până sub braţ, folosit în momentul când se execută unele operaţiuni cu ambele mâini — cum ar fi servirea preparatelor de pe gheridon etc.

Se interzice introducerea ancărului în buzunar, strângerea în palmă, prinderea sa direct sub subţioară, purtarea pe umăr, sau în alte poziţii decât cele arătate mai sus.

Bolurile sunt confecţionate din alpaca argintată sau metal inoxidabil. După forma şi destinaţia lor se clasifică astfel:

Boluri în formă de semisferă cu două toarte aşezate în partea superioară, diametral opuse. Se folosesc la transportarea, servirea şi consumarea preparatelor lichide calde (ciorbe, supe, creme). Au diferite capacităţi pentru una, două sau patru porţii. Transportarea acestora se face prin folosirea unui suport din farfurie răsfirate sub farfurie, dându-i o mai mare stabilitate. Toartele sunt îndreptate spre stânga şi spre dreapta emblemei farfuriei. Pe marginea bolului, între cele două toarte, se aşează luşul cu partea concavă aplecată în jos, între toarta din stânga şi marginea exterioară a bolului, iar mânerul pe toarta din dreapta.

Boluri în formă de semisferă  de dimensiune şi capacitate mai mică, fără toarte. Se oferă consumatorilor pentru a se spăla pe degete, în cazul când se consumă preparate din carne de pui, peşte, raci etc. sau fructe (struguri, piersici, pere etc.). în boluri se găseşte apă călduţă, în care s-a turnat puţină apă de colonie, şi se introduc petale de trandafir, când se oferă după consumarea fructelor, sau rondele de lămâie (în care caz pe marginea acestuia se montează şi o felie de lămâie), când se oferă după consumarea   unui  preparat din pui, peşte etc. Bolurile sunt insoţite întotdeauna de un prosop de dimensiuni mai mici. Se aduc pe palma stângă, pe suport din farfurie întinsă şi se aşează pe blatul mesei în partea dreaptă a fiecărui client cu prosopul alături, sau se oferă pe partea stângă a clientului, ţinându-se farfuria suport şi bolul pe palma stângă şi prosopul pe mâna dreaptă.

Cănile sunt de mai multe feluri, în funcţie de destinaţie, de materialul din care sunt confecţionate şi de capacitatea lor. Astfel se folosesc: căni pentru servirea ceaiului (ceainic), căni pentru servirea cafelei (cafetieră),  căni pentru servirea laptelui dulce fiert (laptieră), căni pentru servit frişca lichidă (pic). Acestea sunt confecţionate din porţelan, alpaca argintată sau metal inoxidabil şi de diferite capacităţi (50—500 ml). Au o formă alungită, sunt prevăzute în partea superioară cu o prelungire sub formă de jgheab, o toartă (codiţă) în partea opusă şi un capac care poate fi detaşabil sau fixat de marginea din partea toartei.

În unele tipuri de unităţi se mai folosesc:

—   căni pentru servirea apei, confecţionate din sticlă, cu o capacitate de 1000—2000 ml, folosite în cantine sau în unităţi cu servire rapidă;

—   căni pentru servirea vinului de la butoi, confecţionate din ceramică, cu o capacitate de 200—1000 ml. folosite de regulă în unităţile publice de alimentaţie cu specific naţional (crame, mustării etc.);

—    căni pentru servirea berii neîmbuteliate, confecţionate din sticlă sau ceramică cu capacitatea de 300 ml. ţap, sau de 500 ml, halbă, folosite în restaurantele-berării şi patiserii.

Cănile se folosesc atât la transportul băuturilor, cât şi la servirea şi consumarea băuturilor respective. Cănile se transportă pe tăvi sau pe farfurii-suport, care sunt prinse între degetele mâinii stângi, degetul mare deasupra, pe margine, iar celelalte dedesubt, răsfirate, pentru a asigura o mai mare stabilitate. Se urmăreşte ca emblema înscrisă pe partea exterioară a cănilor să fie îndreptată spre persoana care le transportă, cu toartele în partea dreaptă, iar farfuriile suport să fie cu emblema în faţă. Cănile se aşează pe blatul mesei cu ajutorul mâinii drepte, pe partea dreaptă a clientului servit, având aceeaşi poziţie arătată mai sus, emblema cănii spre client. toarta spre dreapta, iar emblema farfuriei suport în faţă, spre mijlocul blatului mesei. Debarasarea se face tot pe partea dreaptă cu ajutorul mâinii drepte, prinzându-se cu degetele farfuria-suport pe care se găseşte cana respectivă, trecându-se apoi în mâna stângă sau pe tava ce se găseşte pe antebraţul şi palma stângă, acoperite cu ancărul împăturit. În cazul în care se foloseşte ca suport tava, cănile sunt aşezate mai întâi pe marginile tăvii ce sc găseşte pe antebraţ, aproape de cot, şi apoi rând pe rând spre partea opusă, spre degete, evitându-se astfel ciocnirea lor sau dezechilibrarea tăvii.

Căpăcelele sunt confecţionate din alpaca argintată sau metal inoxidabil. Au o formă rotundă, cu două mânere, aşezate diametral opuse. Se folosesc la pregătirea, transportarea, servirea şi consumarea preparatelor din ouă (ochiuri) şi din caşcaval (la capac, pane). Se transportă pe mâna stângă cu ajutorul unei farfurii întinse, suport, iar când sunt în număr mai mare cu ajutorul tăvii. Servirea la masă se face pe partea dreaptă a clientului, împreună cu farfuria-suport, urmărindu-se ca mânerele (toartele) căpăcelelor să fie aşezate în partea stângă şi respectiv dreapta şi farfuria-suport cu emblema spre mijlocul blatului mesei.

Ceştile sunt folosite în unităţile publice de alimentaţie, la servirea şi consumarea băuturilor nealcoolice, calde (ceai, lapte), la micul dejun şi la servirea cafelei sau a unor preparate lichide (ciorbe, supe, consomeuri). Sunt confecţionate din porţelan, faianţă, ceramică sau metal inoxidabil. Sunt de mai multe feluri şi de capacităţi diferite, în funcţie de destinaţia lor:

—   ceşti pentru servirea cafelei, de 100—200 ml:

—   ceşti pentru servirea cafelei cu lapte, de 200—500 ml:

—   ceşti pentru servirea ceaiului. de 200—300 ml:

—   ceşti pentru servirea preparatelor lichide calde, de 500 ml, folosite în restaurantele-pensiune, cantinele-restaurant, bufet-expres, unde de regulă se practică autoservirea;

—   ceşti pentru servirea băuturilor aperitiv sau a băuturilor alcoolice calde de 50—150 ml: acestea sunt confecţionate din ceramică şi se folosesc în unităţile cu specific naţional: crame, mustării.

Ceştile sunt transportate şi aşezate pe masă cu suporturi formate din farfurioare, confecţionate din acelaşi material şi cu aceleaşi decoraţiuni, ca la ceşti. Transportul acestora se face cu ajutorul tăvilor de diferite mărimi, în funcţie de numărul ceştilor. Tăvile sunt aşezate pe antebraţul şi palma stângă peste care se găseşte ancărul împăturit. Pentru a se aduce un număr mai mare de ceşti, acestea se aşează direct pe tavă, iar farfuriile suport se aşează una peste alta, spre marginea tăvii, în apropierea braţului stâng. Pe farfuria de deasupra se poate aşeza o ceaşcă. Ceştile vor avea emblema spre persoana care le transportă, cu toarta spre dreapta, iar emblema farfuriei îndreptată în faţă. Aşezarea pe masă se face pe partea dreaptă a clientului servit, ceaşca cu emblema spre acesta, cu toarta în partea dreaptă, iar emblema farfuriei în faţă, spre mijlocul blatului mesei. Excepţie de la aceste reguli fac ceştile pentru servirea consomeului sau a preparatelor lichide calde, care se aşează cu mânerul spre stânga, deoarece în mâna dreaptă consumatorul va ţine lingura. Trecerea ceştilor cu farfurioara suport de pe tavă pe masă se face astfel:  mai  întâi se prinde cu degetele mâinii drepte farfurioara pe care se găseşte ceaşca şi se aşează pe blatul mesei: apoi se trece prin spatele clientului servit la celălalt client şi cu degetele mâinii drepte se prinde toarta de la ceaşca cea mai apropiata de setul de farfurioare şi se aşează pe farfurioara de deasupra rămasă liberă, procedându-se ca la prima ceaşcă. Aceste operaţiuni se vor continua până vor fi serviţi toţi clienţii. În cazul în care la băuturile respective se va servi  separat zahăr, se aduc şi linguriţe  care se aşează pe marginea farfurioarei suport, cu căuşul în jos pe marginea farfurioarei şi mânerul pe blatul mesei spre dreapta.  Debarasarea se va face pe partea dreaptă a clientului, prinzându-se cu degetele mâinii drepte farfurioara suport pe care se găseşte ceaşca şi eventual linguriţa. Se aşează pe tavă, care se găseşte pe antebraţul şi mâna stângă începând de la marginea dinspre încheietura braţului cu antebraţul. Se ridică ceaşca şi se pune alături, lăsându-se farfurioara liberă. A doua farfurioară suport se ridică de la masă cu ceaşca, se aşează peste farfurioara rămasă liberă, luându-se ceaşca, care se va aşeza alături de cealaltă. Se repetă operaţiunile până se preiau toate ceştile, ultima putând rămâne pe farfurioara suport, aşezată peste celelalte farfurioare. Nu se aşează ceştile una peste alta, deoarece s-ar putea ciocni sau dezechilibra.

Cleştii. Pentru prinderea şi trecerea unor preparate din obiectele de servire pe cele pentru consum, cât şi la spargerea unor sâmburi de fructe pentru a li se consuma conţinutul (miezul) se folosesc mai multe feluri de cleşti: cleşte pentru prăjituri: cleşte pentru servirea zahărului; cleşte pentru spart nuci, cleşte pentru spart alune şi migdale, cleşte pentru prinderea cuburilor de gheaţă. Cleştii sunt confecţionaţi din material inoxidabil sau din material plastic. având o parte care se prinde cu mâna iar în partea opusă, o altă parte cu care se prinde obiectul asupra căruia se acţionează. Funcţionează sub forma unei pârghii. În unităţile publice de alimentaţie se foloseşte în mod frecvent „cleştele pentru servit, cunoscut sub denumirea de „cleştele chelnerului”, format de regulă din lingură şi furculiţă, cu ajutorul căruia se prind preparatele şi se trec din obiectele de servire în cele de consum. Cleştele se mânuieşte astfel: se prind cu mâna dreaptă mânerele lingurii şi furculiţei (lingura jos iar furculiţa deasupra acesteia), între degetul mare, care se aşează pe partea de deasupra mânerului furculiţei şi celelalte degete, care se găsesc sub mânerul lingurii. Vârfurile mânerelor se vor găsi între degetul mic şi podul palmei. Pentru prinderea unui preparat, furculiţa se depărtează puţin spre dreapta cu ajutorul degetului mare, pentru a se putea introduce degetul arătător între aceasta şi lingură. Lingura se introduce sub preparatul respectiv, iar furculiţa se aduce cu degetul mare deasupra preparatului în dreptul lingurii. Se retrage degetul arătător şi apoi se apasă pe mânere, preparatul fiind strâns, în aşa fel, încât poate fi trecut pe farfuria clientului. După servirea primei persoane, cleştele se montează pe platou folosindu-se din nou, cu aceeaşi atenţie, la servirea în continuare. La preparatele fragile (ex. creier pane, papanaşi, piure de cartofi etc.) cleştele va fi strâns uşor pentru a nu le strica aspectul sau a evita împrăştierea produsului.  La unele preparate ca: crenvurşti, prăjituri cu cremă etc., se foloseşte cleşte format din două furculiţe,  iar la servirea unor fructe (mere. piersici, portocale, pere etc.), cleşte format din două linguri aşezate cu partea concavă una în faţa celeilalte.

Cocotierele au forma unor pahare mai mici, cu picior, având diametrul egal cu cel al unui ou. Se confecţionează din porţelan, alpaca argintată, metal inoxidabil sau material plastic. Se folosesc la consumarea ouălor fierte moi, în coajă. Se aduc pe tavă împreună cu suportul format din farfurie mică întinsă şi cu linguriţă. Se aşează pe masă pe partea dreaptă a clientului cu linguriţa pe marginea farfuriei-suport, având căuşul, în jos şi mânerul spre dreapta, sprijinit de blatul mesei.

Compotierele sunt confecţionate din porţelan, sticlă, cristal sau material plastic, cu formă semisferică. Se folosesc la servirea şi consumarea compoturilor. In funcţie de destinaţia lor sunt de două feluri:

• compotiere mici, pentru o porţie, din care   se consumă
• compotiere mari, pentru 4 sau 6 porţii, din care se serveşte compotul

Cele mici se transportă pe tăvi şi sunt aşezate pe blatul mesei pe un suport format din farfurii mici întinse, însoţite de linguriţe pentru compot. Se aşează pe blatul mesei pe partea dreaptă a clienţilor. Cele mari se aduc pe suport, format din farfurie mare întinsă însoţită de luş, aşezat  pe marginea acestora.

Coşuleţele sunt confecţionate din metal inoxidabil, material plastic sau din împletituri din răchită, sârmă sau fire din material plastic. După destinaţia lor, sunt de două feluri:

• pentru servirea produselor de panificaţie (chifle, felii de pâine, cornuri, brioşe, toast), de formă rotundă sau ovală, care se aduc la masă acoperite cu şervete şi sunt aşezate la mijlocul blatului mesei la o distanţa accesibilă consumatorilor;
• pentru transportarea, prezentarea si servirea vinului roşu îmbuteliat, confecţionate de regulă din împletituri de răchită sau fire din material plastic, sau din metal. Au o formă ovală, corespunzătoare dimensiunilor unei butelii. Sunt prevăzute cu toartă care leagă cele două margini ale extremităţilor alungite. După ce butelia cu vinul respectiv a fost aşezată în coşuleţ, la bar, cât mai estetic, cu eticheta la vedere, se prinde mânerul cu mâna dreaptă, se aşează pe palma stângă, peste care se găseşte ancărul împăturit şi se prezintă consumatorilor, pe partea dreaptă, ridicându-1 până deasupra blatului mesei. După ce butelia a fost debuşonată, la consolă, chelnerul prinde toarta coşuleţului cu mâna dreaptă şi tot pe partea dreaptă a clientului, cu piciorul drept puţin înainte şi cu bustul îndreptat puţin spre clientul servit apropie gâtul sticlei de marginea paharului de vin, sau apleacă coşuleţul în aşa fel ca vinul din butelie să treacă în pahar cât mai lin, fără să sară stropi.

Farfuriile sunt foarte mult folosite în unităţile publice de alimentaţie atât ca obiect de inventar pentru consumarea preparatelor, cât şi ca obiect de servire. Sunt confecţionate de regulă din porţelan alb şi mai puţin din faianţă (in unităţile mai modeste: birturi, pensiune etc.), precum şi din ceramică (în unităţile cu specific naţional: cramă. mustării).

Pe lângă unele ornamentaţii, farfuriile sunt prevăzute cu emblema unităţii. După destinaţia lor, farfuriile sunt de mai multe feluri:

• farfurii adânci, cu diametrul de 240 mm şi capacitatea de 500 ml folosite pentru servirea şi consumarea preparatelor lichide calde
• farfurii mari întinse, cu diametrul 240 mm, folosite de regulă pentru servirea şi consumarea preparatelor din partea a doua a meniurilor (cu sos, cu garnituri etc.), sau a gustărilor consistente, precum şi ca suport pentru servirea preparatelor lichide calde şi la aducerea altor obiecte de servire (boluri, compotiere, salatiere, căni etc.)
• farfurii mijlocii întinse sau de desert, cu diametrul de 215 mm, folosite la servirea preparatelor de desert, gustărilor, precum şi ca suport la obiectele de servire de dimensiuni mai mici (căni. solniţe, scrumiere etc.)
• farfurii mici întinse (jour) cu diametrul de 160 mm, folosite la servirea produselor de panificaţie sau ca suport la alte obiecte de servire de dimensiuni mai mici: ceşti, pahare etc.
• farfurioare pentru servirea untului, lămâii etc., cu diametrul de 110 mm
• farfurioare pentru servirea zahărului, cu diametrul de 80 mm;
• farfurioare pentru servirea gemului sau untului, cu diametrul de (85 mm);
• farfurioare-suport la ceştile pentru cafea, cu diametrele de 135 sau 124 mm;
• farfurioare pentru oase, în formă de semilună, cu partea concavă similară dimensiunii marginii unei farfurii întinse mari. Are lungimea de 176 mm si o lăţime de 75 mm. Se foloseşte la aşezarea oaselor rezultate de la consumul preparatelor din carne de pasare, peşte şi se aşează în faţă, puţin spre stânga farfuriei întinse.

Farfuriile se aduc, de la oficiul de menaj pentru spălarea şi păstrarea acestora, în număr de maximum 15, pe palma stingă, rezemate de antebraţ şi bust. Pentru evitarea uzării sau pătării hainelor de lucru, se foloseşte ancărul desfăşurat, care se aşează cu o latură de partea superioară a farfuriei de deasupra, iar cu cealaltă latură între baza ultimei farfurii şi palmă, acoperind astfel marginile farfuriilor din partea bustului persoanei care le transportă. La preluarea de la oficiu, se verifică ca farfuriile să fie curate, şterse, lustruite, fără pete sau crăpături şi să nu fie ciobite. Se recomandă ca înainte de a fi duse în salon să se şteargă din nou cu un şervet din in sau cânepă, să se verifice să aibă acelaşi model sau culoare şi să se aşeze cu emblema una sub alta, facilitându-se manipularea lor atât în cadrul operaţiunilor de aranjare a acestora pe mese cât şi a servirii.

Făraşul şi peria. Făraşul este confecţionat din metal inoxidabil sau material plastic, iar peria din lemn cu păr de cal sau fire din material plastic. Se folosesc la debarasarea meselor de resturile preparatelor servite, în special firmituri şi bucăţi din produsele de panificaţie. Resturile de pe blatul mesei se adună cu peria, ţinută de mâner cu mâna dreaptă şi se trec pe făraşul ţinut cu mâna stângă în apropierea marginii blatului mesei.

Feţele de masă sunt folosite în număr mare şi de diferite dimensiuni în toate unităţile publice de alimentaţie. Sunt confecţionate din material textil (damasc, in, etc.), de regulă de culoare albă, fără să fie excluse şi alte culori deschise, pastel (crem, roz. vernil. portocaliu etc.). Pot avea decoraţiuni şi culori diferite, folosite pentru mesele din grădini şi din unităţile cu specific naţional. Dimensiunile diferă în funcţie de mărimea blaturilor meselor pentru care se folosesc. Pot fi pătrate, pentru o singură masă cu laturile de 140 cm, sau dreptunghiulare cu lungimea de 200 cm până la 1 200 cm şi lăţimea de 140 cm până la 200 cm. Cele folosite la mese pentru recepţii, mese festive, banchete etc. au lungimea de 1 000—1 200 cm şi se numesc fileuri. Feţele de masă se ridică de la magazia pentru păstrarea obiectelor de inventar, în seturi de câte 10, curate. apretate, călcate, şi se transportă până la sala pentru servirea clienţilor, pe palma şi braţul stâng, sprijinindu-se de bust.

Foarfecele sunt confecţionate din metal şi au forme diferite în funcţie de destinaţia lor. In unităţile publice de alimentaţie se folosesc două feluri de foarfece:

— pentru tranşat pui, folosit de lucrătorul care efectuează această operaţie, la gheridon, în faţa clientului;

—   pentru tăiat ciorchinii de struguri. Se aduce la masă pe o farfurie-suport o dată cu fructiera sau găletuşa în care se găsesc strugurii, dându-se posibilitatea consumatorilor să se servească cu cantitatea dorită de struguri prin desprinderea acestora de ciorchini.

Frapierele au diferite forme. Cea mai folosită este forma unui trunchi de con, baza mică formând partea inferioară. Pe două laturi opuse sunt prevăzute două toarte, de care se prind cu ambele mâini, pentru a fi transportate. După materialul din care sunt confecţionate şi după destinaţia lor sunt două feluri de frapiere:

—   confecţionate din tablă, folosite la transportul şi păstrarea la gheaţă a băuturilor. Acestea se aşează pe suporturi speciale, ce se găsesc lângă masa consumatorilor, acoperite cu un şervet;

—    confecţionate din metal inoxidabil sau alpaca argintată, folosite la transportul şi păstrarea la gheaţă a şampaniei. Acestea se transportă pe suport format din farfurie întinsă, acoperită cu ancăr sau şervet şi se aşează pe marginea mai liberă a blatului mesei.

Fructierele sunt confecţionate din porţelan, faianţă, alpaca argintată, metal inoxidabil cristal sau material plastic Au diferite forme: ovale, rotunde, cu sau fără picior. Se folosesc la montarea, transportarea şi servirea fructelor. Se transportă pe suport format din farfurie întinsă şi se aşează la mijlocul blatului mesei, la o distanţă accesibilă consumatorilor, fie o dată cu aranjarea meselor pentru a decora masa, fie în momentul când urmează să fie consumate fructele conform meniului stabilit.