Este dificil pentru un cuplu de nefumatori si care pe deasupra mai au si tendinte vegetariene sa gaseasca un local in care poata bea sau manance ceva, fara sa fie deranjat de mirosul fripturilor care vin dintr-o bucatarie neinspirat amplasata sau “etanseizata”.

De fiecare data, o astfel de alegerea devine chinuitoare, pentru ca Bucurestiul pune la dispozitie prea putine locatii de acest gen. Asa ca mergem mai mult pe sugestiile sau recomandarile cunostintelor.

Saptamana aceasta s-a nimerit sa fie FESTIVAL 39.
Primirea a fost aproape ca la carte, doar un mic zambet pe langa acel “bine ati venit” a lispit.
Dupa ce am fost condusi la masa, primul lucru constatat a fost absenta unui cuier in apropiere, asa ca hainele groase si servietele au ajuns sa stea pe scaun si pe jos. Ceea ce nu prea m-a incantat, pentru ca tineam neaparat sa vad o mocheta care era mai… de altadata.

Locul de la etaj de deasupra scarilor poate fi intim, dar curentul ce se formeaza uneori te poate trage la sale. Ramane la alegerea fiecaruia si in limita locurilor disponibile.
Ambianta excelenta in rest. Muzica in surdina, lumina difuza. Ne-ar fi placut si noua niste lumanari pe masa (era o aniversare speciala) dar a fost ok si asa: ne era prea foame!

Meniul, un pic cam confuz din cauza luminii difuze si a incarcarii paginii cu foarte multe elemente grafice. Am fost tentat sa citesc pe marginea lui, invers!
Cum ziceam, sarac in preparate vegetariene (care sa contina sau sa nu fie gatite cu carne fie ea alba sau rosie – inclusiv supa de baza din oase nu este agreata de vegetarieni). Am ales Orez cu spanac si hribi si  combinatie de 2 garnituri: legume gratinate si crochete de cartofi.

La bauturi: un pahar de vin si o bere la halba. Ambele prinsesera “umezeala”, daca intelegeti ce vreau sa spun!

Ajungem acum la servire.
Fara incidente pot spune, servire aproape excelenta, ospatarul un pic prea timid (mai bine oricum decat “agresiv de binevoitor”). Daca era un pic si mai atent, am fi cerut si desert: atentie si pentru ospatarii care au alte mese alocate: a arunca o privire la masa colegului cand clientul isi lungeste gatul sa fie bagat in seama nu costa nimic; ba chiar iti atrage simpatie!

O data preparatele alese aduse am avut cea mai mare supriza de pana acum:
1. un orez delicios “impanat” cu spanac si menta si garnisit cu niste hribi care pentru prima oara am putut constata ca se topesc in gura de cat de bine pregatiti sunt!
Cat despre legume si crochete:
(si fac o paranteza mai mare ca preambul: am mancat ani de zile numai cascaval pane, mbs-uri si legume gatite in diverse feluri pentru ca bucatarii cu care am lucrat, desi in locatii de multe stele intr-o statiune de lux a Romaniei, nu pot oferi un meniu corespunzator unei alimentatii preponderent ovo-lacto-vegetariene. Am mancat cele mai oribile legume din lipsa de altceva: varza de Bruxelles amara, broccoli fad si conopida tercita; nici nu vreau sa-mi mai amintesc!)
… si revin: cat despre legumele gratinate si crochetele de cartofi de la Festival 39: cinste bucatarului din seara de 13 ianuarie 2010! Nu am ce sa spun mai mult decat: delicios! Pentru prima oara in viata mea am mancat tot (si nu pentru ca mi-era foame dupa o zi incarcata la birou) ci pentru ca au fost pur si simplu delicioase!

Aceasta a fost seara la Festival 39.
Note?! Da!
Primire: 8
Servire: 8
Bucatarie: 9.00
Bar: 4
Ambianta: 7
Preturi: 6

Observatii:
1. Mergeti in primele zile de salariu cat inca mai aveti bani in buzunar sau daca un meniu de 2 persoane poate suporta mai bine de 60 de lei.
2. Desi ingenios impartit [cu geamuri de sticla pentru a lasa impresia de spatiu] localul pentru fumatori si nefumatori, cand am ajuns acasa am constat ca avem hainele imbibate de fum de tigara…

Concluzia finala
As mai merge la Festival 39?
Cu peste 50% cred ca da!